“Vedi Venezia e puoi” …la vedi ancora

Despre Veneția, poligloți și turism/turist de calitate

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar italieni vorbitori de limbi străine… sunt mai puţini, să spunem mai puţini decât români, respectând proporţiile şi raportat la numărul populaţiei.

De aceea, ştiu că acest text nu fi-va citit de niciunul :)!

În decursul timpului am cunoscut foarte mulți în România, prin natura profesiei, și călătorind prin lume, dar mai mult de Home Alone şi Fast and Furios nu prea se aventurau în conversaţii in engleza, iar aici mă pierdeau pe mine.

Anul acesta, vizita la Veneţia a revelat ce înseamnă mediul concurențial, până şi pentru cea mai faimoasă destinație turistică a lumii (Veneţia fiind cel mai vizitat oraş turistic din lume, totuşi).

Pe lângă plăcerea de a bifa toate MUST DO şi MUST SEE în Veneția, am avut plăcerea să constat că italienii chiar vorbesc limbi străine.

Vă împărtășesc un secret: îmi place să mă alătur grupurilor de turişti şi să ascult ce le povestește ghidul. E interesant! Şi culmea e că, aproape niciodată, nu mi s-a întâmplat să ascult aceeași informație la două grupuri, deși desigur vorbesc de același obiectiv turistic. Dar vezi bine, un gen de abordare şi glume are ghidul cu englezii şi cu totul altul cu nemții, bunăoară.

Oricum, de astă dată am stat fascinată şi am ascultat (fără să înțeleg absolut nimic) explicațiile ghidului (o doamnă la 67 de ani, cum aveam să aflu, foarte sport şi hotărâtă) în japoneză despre biserica San Marco. Mi-a atras atenția când se adresa pe tonul specific italienilor şi cu acel gest al mâinii atât de cunoscut şi care îi definește de-a dreptul, însă în japoneza unui turist din grup. Si vorbea foarte bine japoneza, cum mi-a explicat o domnișoară din grup, ce s-a odihnit pe o banca lângă mine, caci “Are un riiitm!!”.

La restaurantul la care am refuzat desertul oferit de chelner cerând unul sicilian, (m-am îndrăgostit de cannoli, ce să fac) un rus mare şi bonom mă roagă în engleză să îi comand și lui, și îmi cere detalii despre prăjitură. Chelnerul intervine politicos, scuzându-se în engleză pentru toți și continuând în rusă pentru vecinul meu de masă.

Eh, nu au mai dat ei un alt Botticelli sau Cellini, dar nici epigoni nu sunt!

O zi fără cusur, azi și mereu, va doresc!