Din lume adunate si de un translator date – episodul 9

Toscana

Sunt fascinată de armonia naturii şi puterea minţii. Mereu am fost! Să înţeleg cum de o minte poate cuprinde deodată zeci de domenii de preocupare, performând spectaculos în toate, asemeni lui Leonardo; sau poate reda atât de ingenios ceea ce doar ochii ei văd, precum Picasso; sau cum coboară colina transformându-se în vale, ori cum şerpuieşte un râu printre stânci…. Nu cred că m-am gândit vreodată că aceste lucruri pot fi legate. Poate nici nu sunt. Cine ştie?!

Eu spun doar că, am stat pe marginea zidului ce împrejmuia casa natală a lui Leonardo, în inima Toscanei, şi am gândit, privind onduleurile reliefului ornate cu măslini şi din loc în loc cu chiparoşi, aruncaţi aşa….pe lângă câte o clădire tradiţională, scăldate întreaga zi într-o fascinantă lumină ce se îndulceşte în amurg, transformând totul în dealuri de miere – “ sigur că Leonardo îşi dorea să zboare! ”.

Ideea zborului trebuie că i-a venit din dorinţa de a cuprinde totul cu ochii şi mintea.

Unul dintre cele mai înalte dealuri ale zonei oferea imaginea pitorească a bucuriei autentice, pentru că ochiul mângâia zona fără panica rutinei căci coama fină a dealului cobora lin într-o vale …..şi reurca abrupt ….. se scutura în măslini şi se parfuma cu rosmarin, asteptând culorile leandrilor foarte probabil aceeaşi care au dat poţiunile otrăvitoare doamnelor de la curte după unul din nenumăratele carnavaluri veneţiene.

Drumeagul îngust se strecoară printre măslini, întinderi nesfârşite de măslini, condimentat din loc în loc cu lămâi şi portocali. Totul respiră armonie.

Toscana este ca un film frumos care-ţi atinge profund sufletul şi care nu vrei să se termine prea curând. Mai pui pauză, respiri adânc cu ochii plini de încântarea momentului şi continui cu încă o doză de frumos.

Leonardo, născut şi crescut între imaginea frumosului, sigur că venera frumuseţea şi era înspăimântat de urăţenie. Sigur că se temea de sfârşit şi schimbarea formelor, şi împrăştia frumuseţe in orice chip posibil, şi se înţelege – cu imaginea perfecţiunii în mintea strălucitoare, de ce  “Io continuero…”*

O zi fără cusur, azi şi mereu, vă doresc

    * “voi dainui” – se pare, ultimele cuvinte ale marelui maestru Leonardo da Vinci