Din lume adunate și de un translator date – episodul 2

Aventurile unui translator (în drum spre) Praga

Praga este una dintre cele mai frumoase destinații de city break. E un oraș frumos, viu, cosmopolit.

A fost prima mea excursie organizată de terţa parte și cu autocarul.

Foarte entuziasmată am muncit pe brânci ultimele zile înaintea plecării, pentru a lǎsa lucrurile ȋn ordine și sǎ nu mi se simtă lipsa trei zile. Cam la fel și soţul meu. Copilașul…. a fost muncit de emoţii.

Pe scurt, eram foarte obosiţi când am pornit cu autocarul. Soţul meu a gǎsit douǎ locuri libere, chiar în spatele șoferului și s-a mutat sǎ se odihnească acolo. Eu am rǎmas pe locurile noastre împreună cu copilul.

Doamna din faţa mea se plângea zgomotos cǎ a cumparat ceva ce avea indicaţii în multe limbi, dar niciuna cunoscută de ea. Dupǎ o vreme, dornicǎ de liniște, mǎ ofer sǎ îi traduc pentru a ne odihni apoi toţi. Doamna continua însǎ zgomotul, cǎci acum explica tuturor ce amabilǎ am fost.

Lumea chiar nu era încântatǎ.

În cele din urmǎ obosește pânǎ și doamna și reușim sǎ dormim toţi.

La un moment dat în noapte, nu am idee unde, la un control de rutinǎ – se pare – un domn îmi cere documentele. Eu deschid doar un ochi și răspund: sunt la șofer. El mai zice ceva… dar eu dormeam deja! Cred cǎ dupǎ câteva secunde, simt o mânǎ pe umǎrul meu, iar el privind prin autocar zicea “Translator, translator” eu da, el translator, eu da, el…..

Între timp ajunge șoferul lângǎ noi şi îmi spune, când deja mǎ trezeam de nervi cǎ omul nu pricepe cǎ da, sunt translator….. “vǎ cere procura pentru copil”. Aaaaa!

Cred cǎ am tradus mii de astfel de procuri, dar sǎ mi-o ceara mie…. și adormitǎ!

Aș vrea sǎ pot spune cǎ am avut satisfacţia sǎ îl trezesc pe tătic sǎ îl legitimeze controlul, dar nu… se amuza copios din spatele șoferului, care știuse de la bun început, dar era prea mare distracţia să strice momentul!

Viață de translator! …

#uneoricuvintelenusuntdoarcuvinte