Din lume adunate și de un translator date – episodul 1

Aventurile unui translator în Barcelona

Am plecat cu mult înaintea orei programate, pentru a avea o călătorie liniștită până la Otopeni. Cale lungă ce duce într-un ambuteiaj pe drum și ajungem foarte târziu la locul unde trebuia schimbată mașina.

 Fratele meu mă asigură că e un drum foarte scurt până la aeroport chiar și în ora de vârf, dar nu calculează varianta ratării intrării în aeroport.  Înțesat de mașini pe ambele sensuri, nici măcar cel mai curajos nu avea cum să schimbe direcţia. Dupa câteva încercări ratate, lovește ușor mașina… iar noi decidem să luăm bagajul și să mergem pe jos.

Alergăm cu bagajul în brațe pe câmpuri periculos de aproape de sârma ghimpată ce împrejmuiește zona ‘off limits’ a aeroportului. Hmmm!

Când am ajuns, o domniță înțepată mi-a zis: sunteți conștientă că dacă nu avea avionul întârziere îl pierdeați?…..

Ajungem cu întârziere în Barcelona unde un autobuz ne aștepta…. Adică, unii știu să facă bani!

La hotel ceva straniu se petrecea, lumini stinse, lume plânsă, liniște și fără explicații ne-au relocat, central, mai multe stele…. Să mai ceri explicații?

Asta se petrece pe la 4 dimineața.

La 10 eram la plimbare. La 11 eram obosită… evident, și mă așez pe treptele statuii lui Columb “câteva secunde doar, te rog”…. punând geanta lângă mine. O clipă și geanta nu mai era.

Urmează momente de maximă disperare, căci era absolut tot acolo.

Găsesc un polițist amabil pe o motocicletă, căruia îi explic în cea mai simplă spaniolă vorbită de un turist disperat în lacrimi,  păsul meu, și mă trimite la secția arondată. Era închisă. Caut alta…

În fine, vorbesc trei limbi plus cea a semnelor și ajung la secția potrivită, pe La Rambla, în fond chiar aproape, dacă nu eram indusă în eroare.

Acolo, un polițist în uniformă și un civil chel cu o coadă lungă pe spate… Mă adresez politicos în spaniolă polițistului, fără să apuc să îmi spun păsul, când civilul mă abordează în engleză :” ești din România și ți s-a furat geanta!” Vă imaginați panica mea! O fi vreun clișeu? De unde știe?….

“Poftiți înăuntru, nu vă îndepărtați de linia albă!” aerul lui zicea…. “ai mari probleme”.

Urmez linia albă și după ce străbat astfel câteva coridoare lungi, îmi spune:” stop, dreapta!”

În dreapta pe ușa larg deschisă a unui birou, zăresc pe masă geanta mea cu tot conținutul revărsat. Un polițist făcea inventarul și s-a arătat foarte fericit că mă vede.

Masca inchizitorială a spaniolului a căzut și a râs minute în șir, povestindu-mi cum m-a căutat cu pașaportul în mână pe lânga statuie, pe bulevard și în port, și ce încântat a fost când am apărut în poarta lui.

Facem toată hârțogăraia și plec ca de la casa unor prieteni. Afară realizez: am 12 euro cash, nimic plătit, cardurile blocate și un week-end romantic în față. Eh, noi să fim sănătoși!