Falşi prieteni

Prietenii sunt cei cu care comunici şi prin care comunici.

Toată lumea este de acord cu importanţa comunicării şi cât rău poate face lipsa ei. Şi totuși, toată lumea a spus măcar o dată: “vorbe”, “sunt doar vorbe”, “fără cuvinte”, “ am spus și eu așa….”, “nu m-ai înţeles corect”, “ ai interpretat tendențios”, etc ….

Falși prieteni…de fapt nu mai comunici.  Falși prieteni! Două cuvinte atât de importante, dar care nu pot sta împreună. Odată alăturate dau expresie unei veritabile probleme.

Un fost student, un tânăr de nădejde care a progresat mult și sigur în anii de şcoală, afirma cu ceva vreme în urmă “nu există falși prieteni pentru mine, căci nu există prieteni”. L-am mustrat! Cuvintele sunt grele uneori și pot prefigura situația, pot seta, modifica parametrii ce dau pozitivul sau negativul.

Un lucru e limpede, până și pentru cei mai puțin ” vorbăreți”…. Atunci când nu mai e nimic de spus, e cu adevărat sfârșitul.

Oricum, cu falșii prieteni trebuie să fim atenți! Nu vă lăsați păcăliți!

„Prietenii falși” sunt acele cuvinte care ne induc în eroare pentru că au un sens într-o limbă și un alt sens în altă limbă, deși au aproape aceeași ortografie. Aparent se înțeleg, însă în realitate sunt în dezacord, de aceea se și numesc prieteni falși. Când îi descoperim, credem că știm ce vor să exprime, dar, de fapt, ne înşeală.

Sau cum spune http://ro.wikipedia.org : “Prietenii falși” (în engleză false friends) sunt cuvinte din limba sursă care, prin asemănarea lor cu unele cuvinte românești și de obicei chiar prin etimologia comună cu acestea, par să însemne ceva, dar în realitate înseamnă altceva.

Ce credeaţi 🙂 ….??? Gata cu quit pro quo! Credeați că scriu despre lecții de viață? Sunt alții mai pricepuți, așa încât să … share (nici măcar neologism)!

În limba italiană ” firma” se traduce prin semnătură. Vă dați seama ce plăcere când un italian îți spune în “romtaliana”: “ ai nevoia de firma mea? ” Hmmm, știu și eu?! Poate da, poate nu …..Apoi “mura” – perete, “timbro” – ştampilă, “fata” – zână, “torto” înseamnă greșit, feriti – răniți.

Unul dintre cei mai cunoscuți prieteni falși din spaniolă este cuvântul „embarazada”. Pentru un anglosaxon, sau chiar pentru un francez, acest cuvânt ar putea duce cu gândul la „embarrassed” în engleză, sau „embarrassé” în franceză („stânjenit”, „jenat”, în română). De fapt, “embarazada” înseamnă “însărcinată”. Un alt prieten fals foarte cunoscut este legat de verbul „molestar, care în spaniolă înseamnă „a deranja”. Auzind acest cuvânt, un anglosaxon s-ar putea gândi la verbul „to molest”, care se traduce prin „a molesta”. Cuvântul spaniol „éxito” ne-ar putea duce cu gândul la “ieșire”, deoarece cuvântul seamănă cu englezescul “exit”. Totuși, în spaniolă înseamnă “succes”. Așadar, dacă auzi că un prieten hispanofon a avut un éxito la serviciu, asta nu înseamnă că a fost dat afară, ba din contră! “Once”, tot în spaniolă înseamnă unsprezece; în engleză, înseamnă “o dată”.

“Determinare” în engleză înseamnă hotărâre, ambiție; în română înseamnă subordonare, condiționare, operație logică inversă generalizării prin care se trece de la noțiuni mai generale la noțiuni mai puțin generale. În engleză “attachment” este un fișier anexat, în română “ataşament” înseamnă afecțiune puternică sau durabilă. (Așa că vă rog, nu-mi mai cereți să găsesc în ataşament fișierul de tradus 🙂 …)

Există numeroși prieteni falși printre noi. Tu ai fost înșelat de vreunul? 🙂

Eu traduc dintr-o limbă pe care cei mai mulți români o știu sau pretind că o știu. Cea mai grea sarcină de serviciu este atunci când trebuie să traduci “doar când nu mă descurc eu”, ceea ce lasă loc la multe tipuri de probleme. Foarte rar se întâmplă ca un italian să ceară așa ceva, (de obicei românii le știu pe toate).

Singura dată când mi s-a întâmplat a fost de îndată și dramatic. Oricât aș fi încercat să mă explic de ce nu sunt de acord cu stilul de lucru, nu aș fi putut fi atât de elocventă. Clientul meu, cetățean italian, era întâmplător un om grav bolnav, însă documentele medicale cu pricina nu aveau relevanță – alta decât umană – pentru autoritățile în fața cărora ne aflam. Reprezentantul acestora încercă politicos să își încheie expunerea punctului de vedere, pe care italianul insistă că o înțelege perfect, eu să traduc doar ceea ce spune el autorităților. Era greu, spre imposibil, să prinzi o frază întreagă în avalanșa de impresii exprimate. La un moment dat, în timp ce ceilalți prezenți vorbeau între ei, și unii peste alții, el invocă (tot peste ei) boala sa în italiană, interlocutorul răspunde în română, iar din “îmi pare rău, dar nu e treaba noastră, dacă aveți vreo nelămurire…”, italianul prinde “murire” (a muri) face legăturile lui și strigă “murire? Io?!!”

O zi fără cusur, azi şi mereu vă doresc!