Familia imperială japoneză

Familia imperială japoneză  numită și „Casa imperială japoneză” sau „Dinastia Yamato”, este compusă din acei membri ai familiei Împăratului Japoniei care îndeplinesc funcții oficiale.

Monarhia japoneză este cea mai veche monarhie ereditară din lume care mai există, fiind recunoscuți 125 de împărați legitimi de la data înscăunării Împăratului Jimmu (considerat a fi fondatorul dinastiei Yamato) pe data de 11 februarie 600 î.H.

Conform Legii Familiei Imperiale  din 1947, sunt considerați membri ai familiei imperiale: Imparatul Japoniei ; Împărăteasa ; Împărăteasa-Mamă ; Împărăteasa-Bunică ;  Prințul moștenitor  și consoarta sa ; nepotul imperial care este moștenitor prezumptiv   și consoarta sa; ceilalți nepoți și consoartele lor; nepoatele nemăritate pe linie paternă; prinții imperiali și consoartele; și prințesele imperiale. Copiii legitimi și nepoții/nepoatele pe linie paternă ai Împăratului sunt  („prinți imperiali”) în cazul bărbaților, și naishinnō („prințese imperiale”) în cazul femeilor. Descendenții mai îndepărtați de sex masculin sunt numiți , iar descendenții de sex feminin .

Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei. Constituția Japoniei definește împăratul ca “simbol al statului și al unității poporului”. El execută datorii ceremoniale și nu are putere reală, nici măcar în situații de urgență. Suveranitatea este pusă în mâinile poporului japonez prin constituție. Deși statutul său oficial este disputat, la ocazii diplomatice, împăratul tinde să se comporte (doar dacă are susținere publică) ca și cum ar fi șef de stat. În 2006, Japonia este singura țară din lume condusă de un împărat. Floarea familiei imperiale japoneze este crizantema. Între anii 794-1868,Kyoto a fost capitala imperială a Japoniei. În mod oficial, împăratul Hirohito și-a renegat genealogia divină în 1946, la sfârșitul războiului dar în multe rituri el, împăratul îndeplinește încă o funcție sacerdotală. Actualul împărat este Akihito.