Sarbatoarea evreilor veche de peste 3000 de ani

Pastele, in limba ebraica Pesach ( פֶּסַח ) – adica „salvare“ sau „trecere peste“, este cea mai importanta si mai respectata sarbatoare evreiasca, dar cu o semnificatie complet diferita de Pastele crestin. Denumita si sarbatoare „de pelerinaj“, Pesach marcheaza eliberarea evreilor din robia egipteana si nasterea natiunii evreiesti. Desi esenta sarbatorii, ca de altfel si limba ebraica, este cam aceeasi de peste 3000 de ani, obiceiurile de sarbatoare s-au schimbat, fara sa stirbeasca insa forta credintei evreilor de pretutindeni.

Pastele evreiesc se tine o data pe an la 15 Nisan (martie-aprilie), prima luna din calendarul religios al evreilor, a carui incepere era odinioara vestita in temple prin sunetul lung de corn. Calendarul evreiesc incepe de la facerea lumii, care a avut loc in anul 3760 i. Ch., conform credintei iudaice. Sarbatorile evreiesti actuale sunt adaptate la contextual istoric contemporan insa urmeaza cu sfintenie stravechile traditii ale Scripturii se serveaza astazi aproape la fel ca pe vremea lui Isus. Conform relatarilor biblice, de Paste se sacrifica un miel ca simbol pentru iertarea pacatelor, se frigea in intregime si se consuma obligatoriu fript, alaturi de ierburi amare, ca amintire a vietii petrecute in robie, si azima, totul consumat in graba. Pâinea nedospita are o puternica simbolistica, pastrata pâna astazi: simbol al robiei si al vietii de mizerie indurate de evrei in timpul robiei, conform Deuteronomului, al plecarii precipitate a evreilor din Egipt, dar si al unei vieti fara pacat (in contrast cu pâinea dospita, simbol al coruptiei egiptene). In toate sinagogile, in seara de 14 Nisan, dupa apusul soarelui, se rostesc rugaciuni rituale ce cuprind psalmi si imnuri ce amintesc de interventia divina pentru salvarea din robia Egiptului. Aceste ceremonii sunt urmate in casele credinciosilor de Cina Pascala, desfasurata dupa ritualul numit Seder, in esenta acelasi ca pe vremea lui Iisus, cu exceptia faptului ca mielul nu mai este sacrificat.

Sarbatoarea pascala dureaza opt zile in care evreii manânca matzah (מַצָּה‎) si se abtin de la produsele preparate cu drojdie. De fapt, toata mâncarea cu drojdie din casele lor este aruncata inainte sa inceapa Pastele ! In primele doua seri de Paste, se tine o ceremonie numita Seder, in timpul carei se consuma patru pahare de vin si ierburi amare (marror) si care repovesteste eliberarea evreilor din Egipt prin interventie divina. Sursa povestii este Haggadah – o culegere de fragmente din Torah si din lucrarile rabinilor, menite sa descrie fidel salvarea stramosilor si inceputul istoriei poporului evreu, de la Avraam la Tora daruita lui Moise pe Muntele Sinai. Haggadah (a spune, a relata in limba ebraica) cuprinde esenta constiintei si identitatii nationale a evreilor, care o considera un fel de certificat de nastere al poporului ales. Este o naratiune vie, ce se transforma la vreme de sarbatoare intr-un dialog intre parinti si copii, menit sa-i faca sa inteleaga ca intelepciunea si cunoasterea sunt un mod de viata, nu un scop in sine.