Influența arabei asupra altor limbi si

Influența arabei asupra limbii române

In acest articol va vom prezenta influenta arabei asupra altor limbi precum si influenta arabei asupra limbii romane.

Araba a împrumutat multe cuvinte altor limbi ale lumii islamice, având un rol comparabil cu cel al latinei pentru limbile europene. În Evul Mediu, araba a funcționat de asemenea ca un vehicul major pentru cultură, în special științe, matematică și filozofie, având drept rezultat faptul ca multe limbi europene au împrumutat, de asemenea, numeroase cuvinte arabe. Araba a fost și, într-o oarecare măsură, mai este încă o sursă majoră de vocabular pentru diverse limbi: berberă, kurdă, persană, swahili, urdu, hindi (în special varianta vorbită), bengali, turcă, tătară, malaeză, indoneziană etc. De pildă, cuvântul arab pentru carte, kitāb, este folosit în toate limbile amintite mai sus cu excepția limbilor malaeză și indoneziană (unde este specializat cu sensul de carte religioasă). Dintre limbile europene, spaniola și portugheza au cel mai mare număr de cuvinte împrumutate din arabă.

Termenii împrumutați variază de la terminologie religioasă (cum ar fi cuvântul berber tazallit „rugăciune” < Salāt), termeni academici (ca de exemplu mantiq în tătară – „logică”), termeni economici (ca englezescul sugar – zahăr < sukkar) până la conjuncții folosite curent (cuvântul urdu pentru „dar” – lekin).

Majoritatea varietăților berbere (ca de exemplu kabyle), împreună cu swahili, au împrumutat unele numerale din arabă.

Majoritatea termenilor religioși folosiți de musulmanii din întreaga lume sunt împrumuturi directe din arabă, cum ar fi ğannat „rai”, ğahannam „iad”, dīn „religie”, zakāt „danie”, imām „imam” etc.

În limbile care nu s-au aflat în contact direct cu limba arabă, împrumuturile de lexic arab au fost făcute prin intermediul altor limbii; de exemplu, majoritatea cuvintelor de origine arabă din urdu au intrat prin persana, multe cuvinte arabe din limba tătară|tătară]] au fost împrumutate din limba turcă|turcă]] etc.

Și în limba română, ca, de altfel, în toate limbile vorbite în Europa, au pătruns cuvinte de origine arabă. Împrumuturile din arabă în română s-au produs, în general, pe două căi:

• una livrescă, prin intermediul unor limbi occidentale precum franceza, spaniola, italiana. În general, termenii împrumutați pe această cale aparțin diverselor științe: alchimie și chimie (derivati dintr-un termen arab (kimiya) care este la rândul lui împrumutat din greaca veche (chymia, care însemna topirea metalelor); algebră, arsenal, alcool, alcalin, azimut, cifră, elixir, logaritm;

• alta orală, difuză, ca în toate limbile balcanice, prin intermediul limbii turce, mare vehiculatoare de cuvinte arabe. Nu de puține ori, unele din aceste cuvinte capătă o conotație peiorativă. Exemple: amanet, băcan, catifea, chef, fitil, habar, hambar (anbar), hal, mușteriu, maidan, dugheană, șerbet, hain, cherem, mahala.