Săptămâna franceză din perspectiva traducatorului de franceza

     De aceea scriu câteva cuvinte despre limba franceză, pe care atât o iubesc. De-a lungul timpului francezii au fost alături de noi, românii. Ei au fost pentru noi ca o soră mai mare. Şi ei sunt de origine latină ca şi noi.

     Adesea, scriitorii noştri, artiştii noştri au trăit la Paris, dar nu au uitat ţara noastră. Astfel, pot să amintesc de Panait Istrati, care şi-a scris opera în limba franceză, de Brâncuşi care a trăit la Paris şi a murit acolo.

   Chiar dacă „Chiriţa”, personajul feminin al lui Alecsandri, prin fiul său, prin limbajul său şi prin atitudinea sa îşi râdea de curentul franţuzit de la noi în acea perioadă, Franţa reprezintă civilizaţia vestului, este ţara luminilor în totul: în literatură, artă, călătorii şi în special în moda din Paris.

      Să nu uităm că structura de metal a Turnului Eiffel provine de la Reşiţa şi oţelul din care a fost construit Turnul Eiffel este de la noi, este de la furnalul de la Govăjdie. Turnul Eiffel este punctul turistic cel mai vizitat din lume.

     Când spunem Franţa, ne gândim la Turnul Eiffel, la fluviul Sena, la Moulin Rouge, cabaretul cunoscut datorită pictorului Toulouse Lautrec, la Catedrala Notre Dame din Paris, cunoscută de asemenea prin celebrul personaj, Cocoşatul. Celebrele parfumuri pariziene, Casele de Modă din Franţa, au fost tot timpul cunoscute de înalta societate, ca şi renumitele vinuri din podgoriile lor. Bulevardul Champs-Elysées, marele bulevard din Paris, care a fost cântat de francezi, muzeul Louvre de unde ne surâde celebra Gioconda.

      Nu îmi pot explica de ce iubesc această limbă, franceza, această ţară, Franţa, poate că am trăit acolo în viaţa anterioară. Tot timpul am visat să văd Franţa, să văd Parisul. În acest an visul meu a devenit realitate. Am fost în Franţa, am fost la Paris şi pot să spun, că, plimbându-mă în mijlocul parizienilor, în metrou, pe bulevarde,  am trăit pulsul lor, m-am simţit ca fiind dintotdeauna o adevărată pariziancă, o franţuzoaică adevărată.

      Nu voi uita niciodată parfumul străzilor şi am înţeles sentimentul de „déjà vu”, pentru prima dată în Franţa. Cuvintele nu au puterea să exprime tot ceea ce simt pentru Franţa. Am speranţa că, într-o zi voi reveni în Franţa, să revăd Grădinile Tuileries, să revăd statuile care reprezintă dovada trecerii timpului, să aud din nou vorbindu-se limba franceză în jurul meu.

      Să nu uităm că limba franceză reprezintă limba diplomaţiei prin eleganţa ei, limba franceză fiind a doua limbă oficială alături de engleză care este acceptată ca limba oficială la Bruxelles. Franţa, limba franceză, vor fi pentru mine un pic din inima mea. Se tot spune că poporul francez este rece, distant. Nu este aşa, ei sunt discreţi dar dacă îi abordezi, sunt deschişi şi ospitalieri. M-am simţit în mijlocul lor nespus de bine. Deci, cu ocazia săptămânii franceze, spun din toată inima „Vive la France”! Te salut Franţa, dragostea mea.

       C’est la semaine française. C’est pourquoi j’écris quelques mots dans la langue française que j’aime beaucoup. Le long du temps les français ont été auprès de nous, les roumains. Ils ont été pour nous comme la sœur ainée. Ils sont aussi comme nous des latins à l’origine.

        Souvent, nos écrivains, nos artistes, ont vécu à Paris, mais ils n’ont pas oublié notre pays.     Ainsi, je peux rappeler Panait Istrati, qui a son œuvre écrit dans la langue française, Brâncuşi, qui a vécu et il est mort à Paris.

        Même si « Chiriţa », le personnage féminin d’Alecsandri, par son fils, par son langage et son attitude vient de se moquer du courant français de ce temps là, la France représente la civilisation de l’Ouest, c’est le pays de la lumière dans tout : littérature, voyages, et spécialement la mode du Paris.

       N’oublions pas que la structure en métal du Tour Eiffel, provient de Reşiţa et l’acier dont a été construit le Tour Eiffel vient de chez nous, c’est du four de Govăjdie. Le Tour Eiffel est le point touristique le plus visité du monde.

       Quand-on dit la France, on pense au Tour Eiffel, au fleuve de la Seine, au Moulin Rouge, le cabaret connu grâce à Toulouse Lautrec,  la Cathédrale  Notre Dame de Paris, connu aussi par le célèbre personnage, le Bossu. Les célèbres parfums  parisiens, la Haute couture de la France, ont été tout le temps connus dans la haute société et également les vins très renommés de leur vignobles. L’avenue des Champs Elysées, le grand boulevard de Paris qui a été chanté par les français, le musée de Louvre d’où l’on nous sourit la célèbre Gioconda.

       Je ne peux pas m’expliquer pourquoi j’aime cette langue, ce pays, la France, peut-être j’ai vécu dans la vie antérieure en France. Tout le temps j’ai rêvé d’aller voir la France d’aller voir Paris. Cette année mon rêve est devenu une réalité. Je suis allée en France, j’ai été à Paris et je peux dire, en me promenant au milieu des parisiens, dans le métro, sur les boulevards, que j’ai vécu leur pouls, je me suis senti comme étant depuis toujours  une vraie parisienne, une vraie française.

       Je n’oublierai jamais le parfum de rues et j’ai compris le sentiment de « déjà vu » pour la première fois en France. Les paroles sont sans pouvoir pour exprimer tout ce que je sens pour la France. J’ai l’espoir de pouvoir me rendre un jour de nouveau dans les Jardins des Tuileries, de revoir les statues qui représentes la preuve du passage du temps, d’entendre de nouveau se parlant le français autour de moi.

      N’oublions pas que la langue française représente la langue de la diplomatie élégante, elle est la deuxième langue qui est acceptée comme la langue officielle à Bruxelles. La France, la langue française, représenteront pour moi tout le temps un peu du mon cœur. Je salue la France, mon amour.

by Florentina