Mi-am lăsat inima garanție

Pentru iubirea ce ți-o port necondiționat.

Mi-ai luat-o și ai pus-o pe o tipsie

În fața tuturor.

Ai scos-o la licitație, pornind de la un ban,

De parcă iubirea ar avea preț.

S-au ridicat mâini, s-au strigat prețuri,

S-au înghesuit în fața ta,

Ca să o cumpere.

Așa… mică și abia palpitând,

Valora mai mult decât ai crezut vreodată,

Tu, ageamiu în ale iubirii!

Tu, pierdut în cosmosul vieții,

Printre stele de diamant.

Ai crezut că inima mea are un preț

Și că iubirea se poate cumpăra!

Ai crezut că galbenul din aur

Este și culoarea iubirii mele necondiționate.

Ai scos-o la târgul vieții,

Printre negustori ambulanți,

Printre cumpărători de inimi frânte.

Mi-am luat inima înapoi,

Rănită de dinții ascuțiți ai iubirii pierdute

Și am dus-o la doctor,

Să o coasă și să o oblojească.

O voi păstra în pieptul meu,

Ferită de ochi de negustori,

De mâini și gânduri necurate.

Se va vindeca acolo,

Dar rănile sângerânde se vor preface în cicatrici,

Întru amintirea unei iubiri efemere.

Nelson Ciotoi

sursă photo- internet