Septembrie, luni

Începe școală. Că vrem, că nu vrem, că ne bucurăm, că nu, ea tot îşi deschide porțile, uşile claselor, toaletele pentru fumători, etc…

Unii se vor bucura. Alții din contră. Tanda pe manda, cresc iar vânzările de pizza la bucată şi covrigi 🙂 şi se aglomerează intersecțiile cu şcoli şi licee.

Am văzut o postare despre cât eşti de vesel când ştii că mai ai un pic în şcoală şi GATA; apoi în liceu când îţi spui, “se vede capătul, mai am un pic” pentru ca mai apoi să nu mai ai timp să îţi spui nimic, trebuie “să prestezi” că dacă nu viaţa te “prestează” pe tine.

E o capcană copii, nu vă grăbiți să creşteți! Viitorul are acea mare calitate de a se apropia de noi zi după zi, încetul cu încetul, iar independenţa la care visaţi vine inevitabil. Important este să vă creaţi o structură pe care să se aşeze această independenţă şi să vă aducă beneficii.

Independent nu e cel care poate fuma oriunde, ci cel care demarează un proiect, și îl duce la bun sfârșit fără să se plângă, dar cu curajul de a cere ajutorul sau de a-l refuza.

Încercările de acum, tentativele, hobby-urile începute şi abandonate, sau exploatate până în pânzele albe, se vor face fără riscuri majore. Orice vreţi să încercați se poate încerca fără teamă şi temerar.

De ce? Este ca şi când v-aţi plimba pe sârmă la înălțime, cu plasa dedesubt, ori aţi face acrobaţii la trapez. E un risc, dar doar de cădere nu şi de lovituri dureroase (poate doar în amorul propriu…). Te ridici şi continui, fără mari greutăți şi bătăi de cap.

Când școala e gata, când lumea vă primește în rândul “adulților”, e cam la fel, dar fără plasă dedesubt. Scuza “e un copil, încearcă şi el” nu va mai exista.

Gândiți-vă bine care sunt experienţele pe care vreți să vă bazați, care este istoricul pe care vreți să îl purtați cu voi şi nu uitaţi: suntem suma tuturor întâmplărilor din viaţa noastră aşa că experimentați, îndrăzniți, construiți, visaţi!

O zi fără cusur

PS : melodia asta are legătura cu textul doar pentru că şcoala a început într-un septembrie, luni 🙂

PPS: photo credit: Diomeda Miruna Chirică