Plouă atât de tare, că simți că și sufletul se inundă. Plouă cu picuri mari și reci, din înaltul cerului supărat pe noi. Cred că norii au nevoie de tratament, altfel nu ar avea culoarea asta de plumb. Nici Bacovia nu ar fi descris mai bine culoarea cerului de noiembrie. Cu siguranță că medicul de familie al norilor le va da o trimitere către un medic specialist în culori de toamnă…

Plouă pe străzile pustii, pe casele acoperite cu țiglă veche, înnegrită de vreme și de alte ploi, la fel de reci și de gri. Plouă peste oamenii care ies din casă împinși de nevoia zilei de mâine. Plouă și peste cei care merg să își cumpere un pachet de țigări, plouă și peste cei care vor să ofere o floare. Plouă peste buni și plouă peste răi. Plouă peste pădure și plouă peste câmpurile însetate. Peste câmpurile care ne vor oferi, din praful lor, parfumul de pâine coaptă. Plouă pentru azi și plouă pentru mâine. Plouă peste oameni mari și plouă peste copii și nepoți. A plouat și peste suflete triste, peste inimi însetate de iubire.

A plouat și peste ziarul bunicului din fotoliu, și peste hârtia de copt a bunicii din fața cuptorului. A plouat peste Azorel, a plouat și peste Mița cea rea.

A plouat peste ulița satului, acoperind praful și udând asfaltul. De mult nu mai plouă peste carul tras de boi prin mocirla drumului către moară. Parcă nu mai plouă nici peste Domnul Trandafir, nici peste Făt frumos, nici peste Ileana Cosânzeana…

Parcă ploaia nu mai are suflet și pică în neștire… Plouă cu picuri mari și reci. Și gri…

Neapărat gri!

Nelson Ciotoi

sursă foto:internet