Gospodine si gospodari, sa povestim despre ciorba de ied si tendințele gratie FB !

Acum câțiva ani sa fii gospodina era destul de desuet. Cele mai cool personaje erau cele care făceau umbra cafenelelor sau saloanelor si nu străjuiau aragazul.

Acum e la mare moda sa gătești. E la moda sa gătești și sa pui pe FB.

Blogurile de cooking sunt foarte căutate si personal, fără rețetele de pe net, as fierbe doar oul si cafeaua! 🙂 Așadar sunt foarte recunoscătoare celor care postează rețete, ca si rating -urilor din accesări, caci nu o data supa crema de ciuperci a ieșit diferita de prima si cea mai buna, pentru ca am folosit alt site.

Fistic-iu trebuie sa fie fistichiu, asa ca nu-i putea lipsi partea de cooking, deși autoarea este doar binevoitoare si foarte gurmanda, însa fără pic de talent.

In ceea ce ma privește, gătitul este despre arome si culori, combinații si chestii ciudate. Oricât de buna e tocănita făcuta de mama, nu ma atrage de nicio culoare sa o fac și eu, iar ciorbele sunt sub o zona pe care nu intenționez sa o explorez.

Mi-a luat mult sa ma decid ce ar fi interesant, de pus pe blog, caci niciodată nu pot sa fac ceva doar sa fie…. chiar dacă, apropo de rating, ar fi bine!

Ideea mi-a venit când am am pus la un loc trei chestiuni la care alta data as fi spus NU, si acum am spus da, si a ieșit bine: carne de ied, ciorba , invitați la masa.

In Luna martie am luat prânzul la conacul Maldar, un loc de un bun gust desăvârșit, si am mâncat pentru prima data ciorba de miel. A fost fără cusur!

Eu nu mănânc miel, ied, vaca etc si nici nu știu sa le gătesc, nici după rețeta. Eu nu fac ciorbe, caci nu îmi place. Eu nu gătesc, decât familiei, niciodată invitații la masa nu mănâncă gătit de mine, decât poate parțial si in cerc  foarte restrâns.

Mirata de schimbarea de gusturi, am întrebat la Maldar, fără speranță, dacă pot avea rețeta si spre marea mea surprindere mi-au spus-o dintr-o răsuflare. Nimeni nu avea timp de scris, ele găteau, eu mâncam, asa ca m-am consolat cu gândul ca voi găsi pe net.

– Lasa netul, vezi in cărțile vechi de bucate! mi s-a spus.

Rețeta care a funcționat, si s-a apropiat de gust a fost cea a faimosului, si regretatului Radu Anton Roman, combinat cu una dintre cele mai vechi cărți de bucate deținute de familie, fără coperți si cu aspect de … bucătărie si cu ceea ce mi-am amintit din recomandările celor de la conac.

Rezultatul a fost spectaculos. Cei mai aspri critici ai mei au fost cuceriți si mi-am permis sa am invitați la masa, caci acest fel face cinste oricărei bucătarii.

Daca vreți sa încercați:

Folosiți ca ingrediente :

• carne de ied (la miel nu m-am aventurat) ce nu se pune in friptura si bucăți cat sa iei in polonic

– 3 morcovi, 1 păstărnac, 1 bucata de țelină nu prea mare, 2 cepe, 100 g orez, 200g smântână, 2 oua, cate 1 legătura de verzituri: leurda, loboda, stevie, macris, plus tarhon si  leustean verde dupa gust, 1 litru de bors, 3 litri de apa, sare, piper.

Daca puneți mult măcriș, atenție la borș!

Borșul se fierbe separat, si deși proporția e la 3 litri de apa o jumătate de litru, măcrișul poate face sa fie suficient 250 g. Gustați cu încredere.

Preparare

Carnea mărunțita se pune în apa rece cu sare și piper se fierbe, înlăturând spuma când  devine necesar.

Zarzavatul tăiat mărunt se adaugă după circa jumate de ora, după o alta jumate de ora se adaugă orezul plus restul verziturilor tocate, si 20 de minute mai târziu punem borșul fiert in prealabil.

Atenție, sa nu scadă foarte mult, caci va fi prea gros si nu arata fain. Daca a scăzut prea mult se completează.

Luat de pe foc se drege cu ou si cu smântâna. La final presarăm tarhon si leuștean mărunțit.

Culoare, aroma si gust….. fără cusur!

 

 

 

 

Pofta buna!

O zi fara cusur