Nici vântul nu-ți trece prin părul de smoală,
Baraj de dorințe spre cerul lucios,
La mine vuiește prin inima goală,
La tine străluce, străluce frumos…
Dorința se pierde prin ochii-ți ca cerul,
Timid, se coboară spre sânii tăi goi,
Adâncă-i plăcerea, adânc și misterul,
În suflet dorința… Dorința de noi…
Îți cer dimineți, pe un pat, ostenite,
Îți cer răsuflarea pierdută-n obraz,
Îți cer chiar și nopți, de putere sleite,
Iar noi, cu iubire, le facem necaz…
Atunci te întreb dacă-ți plac trandafirii,
Cu spinii cei aspri ce dorul înțeapă.
Când noi ne lăsăm prizonierii iubirii,
Pe cer și pământ, printre stele și apă…
Nelson Ciotoi
photo-AI