Încrederea este ceva atât de important că nimeni nu mai vorbește despre asta, însa odată ce o pierzi ai să înțelegi de ce mama ta îți spune mereu să ai grijă să o meriți și să nu o dai oricui.

Încrederea este silențioasă, se dezvoltă în tăcere și ajută creșterea, este vitală sănătății mentale și sufletești, iar abuzată produce daune ireparabile.

Vorbeam zilele trecute cu cineva care, avea o poveste foarte interesantă despre pierderea încrederii și trauma care vine cu ea, și a folosit o expresie dură, în glumă, dar vai, atât de adevărată: “genul de om pe care dacă îl vezi căzut în stradă, te întrebi ce urmărește și dacă nu cumva simulează, pentru un interes pe care tu nu îl poți intui”. Sigur, am mers de dragul metaforei un pic cam departe în exprimare, dar ideea cam asta este.

Cel mai prețios lucru din această lume este încrederea. Poate dura câțiva ani pentru a câștiga și e doar o chestiune de secunde să o pierzi.

Poate face o mare diferență în viața și în cariera ta.

“It takes 20 years to build a reputation and five minutes to ruin it.” —Warren Buffett

Iată ceva ce trebuie avut în vedere pentru totdeauna.  Asta te poate ajuta atât cu prietenii tăi, cu profesorii cât și ulterior, cu cei cu care vei intra în contact fără excepție; iar reputația se construiește prin ceea ce faci, nu ceea ce vorbește lumea, și mai ales cea care e de profesie “vorbitoare”.

Acum, în ceea ce privește pe cei cu care interacționezi și încrederea pe care le-o acorzi, cât și cum, lucrurile nu stau foarte diferit. Ceea ce contează este să nu uiți, nici dacă ești dezamăgită, că ceea ce ține oamenii împreună în orice fel de relație este încrederea, și încrederea se bazează pe integritate.

Dacă permiți cuiva să stea în preajma ta, pentru că nu vrei să fii singur, dar nu te bazezi pe el, îi știi prea bine defectele și sunt insurmontabile – nu se numește relație, poate nonrelație. (De orice fel, de prietenie, colegială, ierarhică, de familie, etc)

Să ai o conversație adevărată cu o persoană pare așa o chestiune simplă, dar nu este. Cere curaj și implică riscuri, iată de ce avem nevoie în viețile noastre de oameni cu care putem fi deschiși, cât de deschiși posibil.

Nu e neapărat nevoie să împărtășim secrete teribile, dar nici să se interpreteze cele spuse și să le folosească împotriva noastră.

Italieni spun “Meglio solo che male accompagnato”. – mai bine singur decât în compania nepotrivită.

În fine, uite un concept simplu, dar eficient : încredere este instaurată atunci când nu se exploatează venerabilitățile deși ele există și sunt cunoscute .

Dacă totuși greșeala a fost făcuta, îmi doresc să nu privești în urmă cu mânie, să ierți, să uiți, să nu permiți să se mai întâmple niciodată, dar să poți continua veselă și senină, și cu încredere în oameni, căci greșeala unuia nu e a tuturor, iar dacă tu ai greșit, fii curajoasă și cereți iertare, și din nou, nu mai permite să se întâmple.

Știi cum se spune: “mi-ai greșit o dată, e vina ta, mi-ai greșit a doua oară e vina mea.”

“Whoever is careless with the truth in small matters cannot be trusted with important matters.” —Albert Einstein

Dacă poți să privești în ochi, să susții privirea și să vorbești liniștit, este ceea ce trebuie. Go for it!

cu drag mami

O zi fără cusur

 

 

 

 

 

sursă foto: internet