Eu, ea și viata printre gene

Episodul 2 (episodul 1 link http://sagia.ro/v2/fistic-iu/eu-ea-si-viata-printre-gene-episodul-1/ )

Ea

Dacă vrei să ai o viziune cât mai clară despre eroina noastră, închide ochii și imaginează-ți o mulțime de oameni grăbiți, care merg în toate direcțiile prin ploaie, zgribuliți, cu cizme de cauciuc sau încălțări rezistente la ploaie, în cele mai mohorâte culori, cu pelerine negre sau balonzaidere gri. Ea trece senin de parcă pe partea ei nu ar ploua, asemeni balerinei de pe cutiuța muzicală, acționată de cheiță, doar că nu se învârte, plutește, cu cizmulițe roșii, cu păr înflăcărat sub o umbrelă transparentă.

• Bună ziua!
• Noapte bună! Pfuai, numai tu ai putea să vezi ziua, noaptea!

Prima dată când am văzut-o era o sâmbătă administrativă, parcă pentru întreg mapamondul.

De jur împrejur lume grăbită, în cele mai sumare și mai transpirate ținute, pe o căldură toridă, făceau ultimele pregătiri pentru weekend la plajă, grătare, munte, cort, cabană, mai știu eu ce face lumea vara în vacanță, în zona turistică. Ea traversa orașul adâncită în gânduri, cu un zâmbet în colțul gurii, perfect machiată și accesorizată, într-o lungă rochie înflorată. Nu părea afectată sau măcar deranjată de căldură.

Am privit-o cum trece ca un nor de puf prin praf, fără să lase urme și m-am gândit să dau pagini înapoi, și să caut prin caietul cu povești să îmi amintesc de ea (adesea uit, dar niciodată de tot).

O văd micuță, un ghem de sentimente cu cârlionți, intrând pe ușa casei cu pași nesiguri ca în întâmpinarea unei mari catastrofe.

În fața ochilor mici se întinde marea imagine a unui pat cu o femeie ce zăcea pe jumătate așezată pe el, ca și când ar fi plecat, dar ar fi și stat, și totuși a trebuit să moară un pic.

Poveștile familiei, ale prietenilor mamei spun că fusese o femeie iubită. Iubită și frumoasă. Un om cald și bun. Ea nu își amintea decât acel moment și vagi frânturi de înmormântare și aromă de cacao cu lapte. Da, cacao cu lapte!

Și poveștile celor ce o iubeau.

A plecat lăsând în urmă o aură de afecțiune și un strop de vrajă pe care Ea știe, simte că i-a fost prezență permanentă, a împins-o înainte când a vrut să stea pe loc și a oprit-o când greșit înainta asemeni unui talisman norocos fără formă, fără fond, făcut doar din emoții și sentimente.

Mama care a crescut-o, cea pe care a știut-o de mamă tot restul vieții sale, a umplut golurile din sufletele zdruncinate a unui tată și două fete și pentru Ea a așezat amintirile triste într-un loc al sufletului ei, învățând-o să facă loc amintirilor frumoase și să iubească.

• Dacă nu era mama, multe greșeli aș fi făcut eu. Și multe am făcut, dar ea le-a dres!

Mama venea și ea în casa lor cu fiica ei, și cum au reușit cei doi părinți să își crească fetele ca surori, dar mai ales ca prietene. E poate și explicația felului în care Ea relaționează cu cei din jur, de la cea mai redusă formă de manifestare la cele mai complexe personaje.

Mă fascinează să privesc oameni ca ea. V-am spus, pe ei îi caut.

Mă rotesc, planând în jurul lor, și îi studiez din toate unghiurile. Le mai dau câte un fir de care să se agațe, să văd ce decizii iau, le mai trimit câte o pală de vânt, să-i văd cum stau în picioare, îmi place cum mă privesc în ochi.

Pe oameni ca Ea, în ochi îi privesc și eu!

Sunt oameni care nu își schimbă fața, mimica, atitudinea, (poate doar tonul) când vorbesc cu vreo personalitate sau oricare “ilustru” anonim.

Că Ea e emoționată și intimidată de vreo prezență notorie nu se vede, dar e evident mișcată de cele mărunte, necăjite și în nevoie.

O caracterizează frumos una dintre minunate “o mână întinsă pentru a da, nu pentru a cere”

Familia unită și iubitoare este mereu cheia pentru siguranța și încrederea oricărui copil.

Aceeași familie, pentru Ea, era scut adesea, față de exterior, căci oricât de iubit ai fi, mereu există câte unul care te vede ca sarea în ochi.

• Câte probleme am avut în liceu din cauza părului meu!!! Nu mă credeau că e natural și mă dădeau afară de la ore că mi-am făcut “coif egiptean”. Erau alte vremuri și nu era permis așa ceva la școală, dar eu nu încălcam nicio regulă. M-am revoltat împotriva rigorilor cum am putut. Cântam!

O zi fără cusur

 

 

 

 

 

va urma episodul 3 link:http://sagia.ro/v2/fistic-iu/eu-ea-si-viata-printre-gene-episodul-3/