M-am născut în ’73. Știți voi, odată cu eternitatea. S-a întâmplat să fie chiar în luna florilor, deși eu sunt urât ca o tufă de mărăcini. Dar nu voi depune plângere în fața lui Bunuțu, că și tufele de mărăcini au rolul lor pe acest pământ. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, florile mărăcinilor sunt printre cele mai frumoase flori. Bine… asta o spun ca să mă mint singur că aș putea să fiu vreo frumusețe sau vreo minunăție de bărbat. Tot urât că o tufă de mărăcini sunt!
În fine… Ca să fie tacâmul complet, sunt a cincea floare a tufei de mărăcini. Floare este mult spus, așa cum spuneam, că suntem băieți toți. Da, corect! Bărbați! Cum se spune floare la masculin? Păi tocmai că nu se spune în niciun fel, că e la feminin. Deci, corect este MĂRĂCINE. Cu toate că, nu știu cum se face, dar ceilalți frați ai mei sunt frumoși ca brazii. Înalți, supli, chipeși. Numai eu sunt pitic și gras că un trunchi de baobab. Am un metru și un șut în cur, la cele peste o sută de kile ale mele. Decât să mă ocolești, mai bine mă sari. Și este adevărat sută la sută, că toți prietenii îmi spun asta. A încetinit și rotația pământului din cauza mea. De câte ori zbor cu avionul, pământul accelerează rotația și ziua are douăștrei de ore.
Așa… Am uitat ce vă spuneam! Ah, da! Că sunt a cincea floare a tufei de mărăcini. Știți voi că ultima floare este, întotdeauna, cea mai mică și cea mai urâtă. Ce să vă spun? Tata a tot insistat să aibă și el o fată, că a continuat să înșire la copii. Dar, cum planurile omului nu sunt identice cu cele ale lui Bunuțu, până la finalul poveștii, tot băieți au ieșit. S-a bucurat, săracul, când a văzut că tot băiat sunt, că s-a îmbătat muci și a spus la toți prietenii din cartier ce fată frumoasă are el. Așa îmi și spunea: fata lu’ tata. Deci, de bucurie că m-am născut fată, mi-a pus numele Ion. Doar este cel mai frumos nume pentru o fată, în special dacă este frumoasă ca o tufă de mărăcini. Poate că a vrut să îi duc numele mai departe, că și pe el îl chema Ion, fie-i țărâna ușoară! Sau l-o fi convins nașa să îmi pună numele ăsta, că și ea era din categoria Ionilor.
Și, nu vă spuneam eu că este cel mai frumos nume? Al doilea prost căzut din căruță. Ghinionul complet! Sau nu, că putea să mă cheme Vasile și aș fi fost primul prost căzut din căruță. Și urât, și gras, și cu cel mai urât nume! Vorba ceea: “unora le-o dat cu caru’, numai mie cu păharu’ !”.
va urma…