8 Martie nu e numai despre mame și femei, e despre fetele ce vor fi mame și femei, de asemenea.

Trăim vremuri ciudate – dacă nu grele – și trecem prin sentimente extreme, tot mai des.

Experimentăm incompetența în cele mai influente locuri.

Vedem tot mai des apreciat parvenitul intelectual și social și ciocoiul cultural, vedem mame care nu au muncit o zi în viața lor, cum își pregătesc copiii pentru o viață mai buna “Afară” și bunici care nu vorbesc limba nepoților și nu o vor vorbi niciodată,  comunități care nu mai sunt pe firi ci pe fițe iar prietenii nu pe interese (comune) ci pe interes.

Ne copleșește tristețea realității și evadăm în ce putem noi mai bine. Uneori evadarea clădește, alteori strică, alteori nu face nici cald nici frig, dar ne înstrăinează.

Ne plângem zilnic de covârșitoarea impostură răspândită în toate ungherele vieții noastre și ne e frică de ea și de consecințele ei, dar facem noi oare ceva să o oprim?!

Sperăm de la generația viitoare salvarea noastră, dar o pregătim noi pentru asta, îi dăm ce trebuie ca să lupte acolo unde noi am eșuat?!

Dacă evadarea noastră înseamnă să căutam ce e mai ușor pentru noi și copiii noștri, nu mai bun, nu mai onest, nu mai capabil, ci mai ușor…. cine va face bine?

Dacă știi diferența dintre vată de zahăr şi vată de sticlă 🙂 știi ce e ipocrizia, adică știi dacă ceri ceva ce nu dai, și mai ales dacă ceri copilului tău ceva ce nu are.

În ce mă privește, ca sa închei cum am început, cu gândul la viitor, sunt recunoscătoare să reușesc să păstrez demnitatea, prima valoare a copilului meu și dacă voi reuși să cresc un Om bun nu unul “Realizat”, din orice punct de vedere.

În plus, mulțumesc mami, pentru toate momentele în care îmi amintești că nu am voie să “îmi iau mâna de pe tine” sau să pierdem direcția. Poate nu facem noi lumea mai bună, dar sigur încercăm.

O zi fără cusur

 

 

 

 

 

sursa foto: pinterest