25 de ani de transformări în Hunedoara: între lohn, migrație și reîntoarceri
Traducătorul ca martor al schimbării
Privind în urmă la un sfert de secol de muncă în Hunedoara, îmi dau seama că profesia mea de traducător a mers pas cu pas alături de transformările județului. Am început într-o vreme în care dicționarul fizic era instrumentul de bază, internetul era un lux, iar traducerea presupunea ore întregi de căutări. Astăzi, folosim inteligența artificială și resurse digitale instantanee. Dar mai important decât saltul tehnologic este faptul că traducătorul a rămas un martor privilegiat al evoluției economice și sociale.
Epoca lohnului italian
Anii ’90 și începutul anilor 2000 au fost marcați de explozia lohnului italian. Confecții, pielărie, manufacturi – toate cereau contracte, acte, corespondență. Traducătorul a devenit puntea dintre patronii italieni și muncitorii locali, dintre administrația românească și investitorii străini. În spatele fiecărui document tradus se afla o poveste de muncă, de deschidere spre o lume nouă.
Valul migrației
La scurt timp însă, direcția s-a inversat. Hunedorenii au început să plece masiv la muncă în Italia, Spania, Germania. Statisticile arată că în 2012, peste 20.000 de persoane din județ erau plecate în străinătate, adică peste 4% din populație. Pentru traducători, asta a însemnat o schimbare radicală de cerințe: din contracte comerciale s-a trecut la acte personale – diplome, certificate, contracte de muncă. Am tradus, indirect, poveștile de viață ale celor care își părăseau casele și familiile în căutarea unui trai mai bun.
Depopulare și declin
Între 2002 și 2021, Hunedoara a pierdut peste 120.000 de locuitori, adică mai bine de un sfert din populație. În paralel, industriile grele s-au prăbușit, șomajul a atins cote înalte, iar comunitățile s-au golit. În acest peisaj fragil, traducătorul a rămas un reper – cel care asigură trecerea documentară dintre „acasă” și „afară”, dintre trecut și viitor.
Reîntoarcerea și o nouă paradigmă
Astăzi, după decenii de plecări, tot mai mulți hunedoreni se întorc. Revin cu experiență, cu dorința de a investi, de a ridica afaceri mici și flexibile. În locul uzinelor de altădată apar cafenele, pensiuni, ateliere. Iar traducătorul devine din nou punte: de data aceasta nu între România și străini, ci între hunedorenii reîntorși și comunitățile lor. Rolul lui este să faciliteze reintegrarea, să deschidă drumuri, să ajute la formalizarea unor inițiative care reconstruiesc local.
De la dicționar la AI
Dacă la început totul se rezuma la dicționarul tipărit, astăzi traducerea se sprijină pe inteligența artificială. Și totuși, chiar și în era digitală, munca traducătorului rămâne vitală: el aduce sens, context și cultură. Un algoritm poate oferi o variantă de cuvinte, dar doar omul poate reda nuanța, intenția, subtextul. Aici stă adevărata recunoaștere a profesiei: în faptul că ea nu se reduce la tehnică, ci la interpretare și la înțelegere profundă.
Noul val de imigrații
Pe lângă reîntoarcerea hunedorenilor, societatea locală se confruntă astăzi și cu un alt fenomen: imigrația. În ultimii ani, în Hunedoara au început să ajungă muncitori și familii din Asia, Africa sau Orientul Mijlociu. Nu au legături directe cu valul italian de odinioară, dar prezența lor aduce o diversitate nouă, ridică provocări culturale și necesită din nou punți de comunicare. Și aici traducătorul rămâne martor și intermediar: cel care traduce nu doar cuvinte, ci lumi întregi, cel care ajută la înțelegere și la conviețuire.
Concluzie: recunoașterea rolului traducătorului
Hunedoara a trecut, în 25 de ani, prin transformări dramatice: de la industrie grea la lohn, de la migrație la depopulare, de la reîntoarceri la noi valuri de imigrație. În tot acest timp, traducătorul – ca și alți intelectuali locali – a fost martor și actor al schimbării.
Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie de recunoașterea rolului acestui profesionist. Nu doar pentru că facilitează relația cu lumea, ci pentru că prin munca lui se țese o punte între epoci, între comunități și între culturi. Traducătorul nu oferă doar echivalențe lingvistice – oferă sens, continuitate și un fir roșu care leagă Hunedoara de trecutul ei industrial, de prezentul mobil și de viitorul multicultural care se conturează.
Într-o Hunedoară care a învățat ce înseamnă plecarea, întoarcerea și conviețuirea cu alții veniți, traducătorul rămâne nu doar martor, ci și firul nevăzut care leagă trecutul de viitor și transformă diversitatea într-un limbaj comun.
O zi fără cusur
