Legenda balustradei corului capelei
Se spune că după moartea lui Ioan (Iancu) de Hunedoara lucrările de construcție de la castelul de la Hunedoara au fost continuate de către soția acestuia, Elisabeta Szilagyi.
Dintre toate clădirile pe care le începuse Ioan (Iancu) de Hunedoara, Capela a rămas neterminată. finalizarea sa rămânând în sarcina soției, o femeie extrem de pretențioasă și capricioasă, așa că sarcina meșterului pietrar care se ocupă cu decorarea parapetului balconului capelei era delicată.
Într-o zi, pe când se plimba prin castel, Elisabeta a trecut și prin capelă pentru a vedea cum decurg lucrările și dacă ceea ce iese din mâna meșterului corespunde gusturilor sale. Probabil a fost încântată văzând că stema care decorează exteriorul parapetului era cea a familiei din care provenea dar, ajunsă la balcon, a început să-și manifeste nemulțumirea în mod mai mult decât vizibil, gesticulând și amenințându-l pe sărmanul meseriaș cu pierderea capului dacă atunci când se va întoarce nu-i va plăcea ceea ce vede, așa că sărmanul pietrar a început să tremure iar mintea îi era mai degrabă la modalitățile de a evada din castel decât la finalizarea lucrului.
Timpul trecea și sărmanul om se aștepta la ce era mai rău dar când nu se mai întrezărea nicio speranță, s-a ivit ocazia evadării din castel. În urma unei victorii, cavalerii și oștenii întorși dintr-o expediție au început să petreacă. Simțindu-se în siguranță au chemat la petrecere și paznicii castelului care au uitat să închidă ușa de la temniță. Meșterului nici că i-a trebuit mai mult. A urmărit mișcarea oștenilor turmentați de prea multă licoare de struguri și prună consumată și a fugit din castel. Ajuns în siguranță, el i-a avertizat pe toți meșterii pietrari din Transilvania și Ungaria că dacă vor să rămână cu capetele pe umeri atunci să facă bine și să nu se ducă la Hunedoara. Așa că această balustradă a rămas neterminată până în zilele noastre și, probabil, așa va rămâne.
O zi fără cusur
#eatpraydormilaHD