Erorile de traducere: cuvinte care schimba istoria…

                                                                          … Sau când devin traducătorii celebri

Manierele elegante ne invata sa nu ne jucam cu cuvintele, caci (  #uneoricuvintelenusuntdoarcuvinte) uneori cuvintele nu sunt doar cuvinte….

O traducere eronata, semnalata de către revista Les Inrockuptibles, amintește dificultatea “de a interpreta” un limbaj şi a traduce şi consecințele nefaste, pe care uneori, acest lucru le poate avea în politică sau conflicte internaționale.

Se cunosc interpretări incorecte ale textelor biblice, greșelile din lipsă de concentrare în traducerea unor romane – in franceză, în loc de capota in engleză/prezervativ; ” zbor eviscerat” în loc de un zbor deschis, pentru a da niste exemple – dar ştim mai puţin despre greşeli făcute de către traducătorii care lucrează pentru organizațiile internaționale sau negocierile interguvernamentale şi care duc la consecințe uneori nefericite.

În cazul descris în articolul din Les Inrockuptibles, se vorbește despre votul din 10 decembrie 2013, legat de un raport elaborat de un deputat portughez pe un proiect care a dus la un insucces a unui legi europene. Eroarea vine din traducerea din portugheză în franceză şi germane, si se refera ca cuvântul “rejeitar”, care s-a tradus “a sprijini” în loc de “vot împotriva”. Din motive practice, Uniunea Europeană a decis să numească cinci interpreţi principali: engleză, franceză, spaniolă, germană şi italiană.  Ei servesc ca referenţi, pentru celelalte traduceri. Ca atare, toţi interpretii  conectati la canalele franceze şi germane au fost indusi in eroare, repetand greseala de interpretare la rândul lor.  “Europarlamentarii români si şi bulgari, de exemplu fac parte din aceste victime ale ricoşeului”, explică mai în detaliu jurnalistul Basile Lemaire.

Printre erorile  traducerilor istorice care se referă la conflictele internaţionale, una dintre cele mai cunoscute este capitularea necondiționată a Japoniei. Profesor Jean Delisle de la  Universitatea din Ottawa sugerează în lucrarea sa: “in cartea Căderea Japoniei, William Craig scrie că in urma Conferinței de la Potsdam în iulie 1945, aliații au trimis un ultimatum prim-ministrului japonez. Ei au cerut capitularea necondiționată a Japoniei. În Tokyo, jurnalişti au presat pe ministrul  Kantaro Suzuki sa le comunice reacția autorităților. El a răspuns că guvernul său “se abține de la orice comentariu pentru moment”. În declaraţia sa, el a folosit cuvântul mokusatsu, foarte polisemantic . Agenţiile de presă japoneze şi traducătorii i-a dat sensul de “a trata cu dispreț tăcut”,sau “nu ia în considerare”, “ignora”, care parea sa spune în esenţă primul-ministru:”Noi respingem categoric ultimatumul”. Americanii l-au văzut ca pe un motiv de inadmisibilitate. Zece zile mai târziu, au arunca bomba mortala asupra oraşului japonez.

Mai recent, o eroare de traducere a prelungit cu o lună războiul din Georgia. În 2008 discutând  motivele pentru nerespectarea acordul de armistițiu de către ruşi în care Franța a jucat rolul de negociator, Bernard Kouchner, pe atunci ministru al afacerilor externe, a explicat, pentru întreaga lumea, că a apărut o eroare de traducere în versiunea rusă a acordul…

Așadar, in concluzie traducătorii au un rol istoric, numai atunci când greșesc, iar traducerile, când sunt eronate….

Pentru ca…. ”  Uneori cuvintele nu sunt doar cuvinte”

O zi fără cusur va dorim, azi și mereu