Cafeaua şi punctuația

Se ia un ibric, preferabil cezve, se umple până la semnul care știu că reprezintă două cești, şi se pune pe foc.

Puncte de suspensie. Nerăbdarea e mare, anticiparea gustului plăcută.

Voi adăuga zahăr, preferabil brun, pe care-l voi mesteca ușor, până la topire (o virgulă generoasă, dornică de continuare) și voi pune repede cafeaua, câte două lingurițe pentru fiecare ceșcuță de apă, mestecând atent.

Voi deschide o imaginară paranteză care să cuprindă caimacul, și o voi închide în gând cu convingerea a cât de important este pentru o cafea cu stil și personalitate.

Atent, înaintea punctului de fierbere, ridic ibricul și pun foarte lent în cești caimacul, apoi îl pun din nou pe foc câteva clipe.

Nu-i loc de semne de întrebare. Totul e ca la casă mare, conac, ca la carte, în fine o cafea cu dichis.

Ridic, savurez imaginea, mireasma şi gustul. Un mare semn de exclamare. Mare și mulțumitor!

Simple bucurii sofisticate!

O zi fără cusur, azi și mereu, vă doresc!