Din lume adunate și de un translator date

Despre aeroport, mame, translatori…

Era absurd de devreme și asta după două ore de călatorie cu mașina.

Cine pune astfel de ore pentru zboruri??! Sau, scoala de la 8, la urma urmelor!…

Aeroportul era împânzit de lume ce pleca și venea, aștepta sau …aștepta. Caracteristica cea mai importantă și comună tuturor era acel aer confuz și nemulțumit că trebuie să faci ceva, orice, când nici nu știi dacă te-ai trezit sau nu ai adormit încă.

Singurul loc în care lumea pare mai împăcată e zona cu cafea, dar parcă și cafeaua nu strică să o bei un pic mai târziu.

Așteptam emoționată îmbarcarea copilului ce plecă peste mări și țări să învețe limbi străine, prima dată, singură.

Densitatea umană mă oprea să văd exact unde ajunsese, dar așteptam răbdătoare să treacă de control să ne luăm iar la revedere, când o doamnă ofițer ridică o hârtie și strigă: “ un translator! E vreun translator pe aici?”

Eu răspund într-o doară, mai mult pentru mine: “da, dar translator pentru care limbă”…când, surprinzător doamna reacționează:”nu contează, sunteți translator, spuneți-mi vă rog ce zice aici” și se precipită spre mine cu o hârtie.

Un domn cu o figură bonomă, chiar lângă mine, îmi șoptește amuzat : ”am și eu una în hindi”, oh -răspund, “regret, hindi fac doar joia de la 10 la 11, azi e marți”.

În timpul acesta doamnă îmi întinsese hârtia.

Uimită, o iau și înainte să apuc să citesc o aud pe doamna comentând ca pentru sine:”auzi ce chestie, să facă procura în limba engleză… ce au oamenii aștia în cap?”

Între timp citesc: subsemnata…. numele meu…ceee?…. arunc ochii mai în jos…. numele copilului…. O nu!…. Ce e asta?!

Din spate un alt ofițer…. “Gata… am găsit originalul în limba română!” Doamna, se răsucește pe călcâie, îmi ia hârtia, îmi mulțumește frumos pentru nimic și pleacă fără altă vorbă…. iar eu, încă siderată rămân privind în urma sa.

Ce situație!…. (Ar zice un cunoscut care nu e translator.)